O nouă creștere a salariului minim

Probabil cea mai importantă știre din weekend e interviul cu Lia Olguța Vasilescu de la Antena 3, unde se vorbește de schimbările legislative referitoare la salariu minim pe economie începând cu 1 ianuarie 2019, adică în mai puțin de două luni.

Încă nu există niciun OUG, dar va fi dat unul la prima ședință de Guvern care va stabili următoarele:

  • salariul minim „de bază” va fi de 2080 de lei
  • salariul minim pentru absolvenții de facultăți sau cei cu minim 15 ani de muncă va fi de 2350 lei

În momentul actual, salariul minim brut este de 1900 de lei.

Problema principală cu genul acesta de abordare social-democrată e că între 30% (Cartel Alfa, septembrie 2018) și 46% (PIAROM, octombrie 2017) din angajați sunt plătiți cu salariul minim pe economie, ceea ce înseamnă o creștere masivă de cheltuieli pentru mulți angajatori.

Creșterea salariului minim a arătat în practică (a se vedea studiul referitor la efectele economice ale creșterii salariului minim în Seattle) că este corelată cu o reducere a numărul de locuri noi de muncă, adică fix ce are nevoie România să creeze.

În plus, apar brusc două categorii defavorizate de noua lege, categorii care tradițional au probleme în a găsit un loc de muncă:

  • Absolvenții de facultăți, fără experiență, care acum reprezintă un cost suplimentar de aproximativ 300 de lei față de un alt potențial angajat care nu a absolvit o facultate
  • Persoanele peste 35-40 de ani care au cei 15 ani de muncă, care reprezintă, la fel, o cheltuială suplimentară pentru angajator de 300 de lei față de un angajat mai tânăr

De altfel,  într-un articol din Ziarul Financiar se subliniază foarte clar impactul negativ al acestui tip de politici economice:

Ca orice intervenţie directă a statului în viaţa economică a unei societăţi, con­siderăm că impunerea unui salariu minim dife­renţiat în cazul absolvenţilor de fa­cul­tate nu va avea un efect benefic pentru piaţa muncii. Asta şi prin prisma faptului că ni­velul salarial ar trebui determinat în funcţie de nivelul de instruire / expertiză cerut de po­ziţia din cadrul societăţii şi nu doar de cali­tatea de absolvent a unei persoane.

Mădălina Racovițan de la KPMG

Astfel, în cazul în care statul doreşte sti­mularea angajării proaspăt absolvenţilor de facultate, ar trebui să recurgă la alte metode, spre exemplu la acordarea unor facilităţi suplimentare celor din mediul privat şi nu la impunerea unui anumit nivel salarial, nivel salarial care ar trebui să funcţioneze mai degrabă ca un reper pentru mediul privat şi nu ca o obligaţie.”

Din păcate, lucrurile ar putea să fie chiar mai sumbre, deoarece angajatorii privați se vor vedea puși în situația în care fie vor da oameni afară (cu precădere absolvenți de facultăți sau oameni peste 35-40 de ani), fie vor muta o serie de angajați la „negru”.

În ambele situații, efectul va fi resimțit de societate fie prin plata șomajului către angajații proaspăt dați afară, fie prin reducerea contribuțiilor la bugetul de stat, chiar dacă într-o primă fază o să vedem o creștere a salariului mediu și, potențial, chiar o creștere a câștigului real, până când totul se transformă în inflație.